Vulcanii noroiosi din Subcarpatii Buzaului au fost apreciati ca fenomen al naturii abia in anul 1955. Suprafata de 5 ha protejata initial, a ajuns la marimea de 30 ha in zilele noastre. Acest fenomen unicat se dezvolta in depresiunea Berca (judetul Buzau) pe malul stang al raului Buzau, la o altitudine de 300 m. Ei au fost grupati in patru areale: La Fierbatori, Paclele Mici, Paclele Mari, respectiv Beciu.
Vulcanii noroiosi nu sunt defapt vulcani, deosebindu –se de ceilalti prin geneza si produsele de eruptie. Existenta lor se datoreaza unor factori locali precum:
- emanatiile de gaze naturale pe faliile anticlinatului Berca – Arbanasi;
- apa care pregateste noroiul;
- fragmentele de roci.
Datorita presiunii gazelor, vulcanii emit noroi cu urme de petrol.
Dupa morfologie, vulcanii se impart in doua grupe:
1. vulcanii propriu – zisi: conuri mai mici de 3 m inaltime, avand in varf un crater.
2. fierbatoarele cu noroi: excavatii cu dimensiuni variabile (4-6 m diametru) care degaja noroi sau apa noroiasa.
Cand presiunea gazelor se micsoreaza si nu poate impinge noroiul la suprafata, vulcanul se stinge, devine fosili, iar conurile se modeleaza sub actiunea fortelor subaeriene. Ajunse la baza, conurile se transforma in santuri adanci, iar apoi ogranisme torentiale. Astfel, arealul vulcanilor noroiosi este un adevarat laborator de geomorfologie.
Vulcanii noroiosi reprezinta si un obiectiv pentru botanisti, deoarece datorita prezentei sarurilor emanate de vulcani, au aparut plante deosebite ca ghirinul, branca, pelinul s.a.
Nincsenek megjegyzések:
Megjegyzés küldése